Luni, 27 iulie, pe www.hotnews.ro, Mihail Neamţu rosteşte cu voce tare, în articolul Emil Hurezeanu şi inactualitatea românească, ceea ce de câteva luni auzi tot mai des, în cele mai diferite cercuri (dar poţi citi şi pe forumuri): ce se întâmplă cu Emil Hurezeanu după ce a preluat funcţia de director al Trustului Realitatea-Caţavencu, aflat în proprietatea lui Sorin Ovidiu Vântu.
ŤPoet echinoxist, jurnalist poliglot, comentator acerb şi politolog fin, laureatul prestigioasei burse Herder şi voce inconfundabilă a postului de radio Europa Liberă, participant la fenomenul ŤPiaţa Universităţiiť şi important om de televiziune portretul oficial al lui Emil Hurezeanu impresionează pe oricine. Personaj capabil de interogaţii dezarmante şi surâzătoare ambiguităţi, mânuind verbul cu precizie chirurgicală, deopotrivă articulat şi suculent, geometric dar lipsit de reflexe contondente, d-l Hurezeanu părea până mai ieri garantul profesionalismului gazetăresc din ţara noastră.
Toate textele sale scrise în ultimele trei decenii au respirat prospeţimea selectă şi informaţia bogată, însoţite de-o perfectă civilitate central-europeană. Radiofonic, Emil Hurezeanu era magnetizant. Aflat în vizorul camerelor, el impune astăzi prin ştiinţă de carte şi prestanţă. Rara avis, spun câţiva optimişti despre o asemenea apariţie.
(...) Inteligent, sofisticat şi conectat la dezbaterile euroatlantice, d-l Hurezeanu poate întreţine oricând un dialog cu politicieni de prim rang ai lumii. Dovadă sunt interviurile memoriale cu Helmut Kohl sau Henry Kissinger ori confruntările electorale cu preşedintele Traian Băsescu. (...)
Proximitatea vulgară a unui Cristian Tudor Popescu, clovneria lui Mircea Dinescu, aura de nulitate a lui Cornel Nistorescu sau vecinătatea casantă a lui Adrian Ursu rezultă parcă din strategia de reliefare a calităţilor lui Emil Hurezeanu în contrast abso
