Declaratia primarului general al Bucurestiului, Sorin Oprescu, ca ia in calcul posibilitatea de a candida la alegerile prezidentiale din noiembrie a starnit ironii si zambete condescendente printre alegatorii din Bucuresti. Primarul a pierdut cam jumatate din simpatia bucurestenilor de la alegerile locale din 2008 incoace, nu-i asa? Dar in "cancelariile" de analiza ale posibililor contracandidati anuntul a fost primit cu ridicari din sprancene, expresie din cale-afara de apropiata cu incruntarea. Exista motive intemeiate pentru acest lucru, exista chiar si motive de ingrijorare.

Strategii PDL stiu, de exemplu, ca Sorin Oprescu nu si-a castigat fotoliul de primar pentru ca bucurestenii s-ar fi indragostit de autostrada sa suspendata, menita sa taie centrul Capitalei, sau pentru ca ar fi crezut vreo clipa ca Oprescu va face ordine la primarie, asa incat in orasul lor sa se poata trai cat de cat civilizat. Nu pentru competenta sa a fost votat Sorin Oprescu.

Multi bucuresteni s-au folosit, pur si simplu, de Sorin Oprescu ca sa transmita PDL ca nu pot ierta prestatia lui Adrian Videanu la Primaria Capitalei. Strategii PDL stiu si ca exista elemente chiar mai ingrijoratoare decat faptul ca Sorin Oprescu il egaleaza la 36% pe Traian Basescu in increderea publicului la nivel national, asa cum indica un sondaj CSOP, dat publicitatii duminica. Diferenta dintre cei doi in privinta intentiei efective de vot – 35% pentru Traian Basescu versus 7% pentru Sorin Oprescu – este linistitoare numai pentru incepatori. Din punct de vedere sociologic, nu are importanta ca in intentia de vot Traian Basescu conduce cu un punctaj de cinci ori mai mare decat Sorin Oprescu. De mai mult de jumatate de an, el a azvarlit spre opinia publica declaratii peste declaratii cum ca nu-i va parasi pe bucuresteni, reluand in fel si chip zicerea din ianuarie ca s-a urcat intr-un tramv