Deosebirea dintre supraîncălzire şi febră nu este deloc uşor de stabilit. Dimpotrivă. Deoarece simptomele de debut ale febrei şi hipertermiei sunt aproape identice.

În zilele caniculare, expunerea necontrolată la soare poate produce simptome cum ar fi creşterea temperaturii, cefalee, transpiraţii, ameţeală, greaţă, crampe musculare, creşterea frecvenţei cardiace şi respiratorii, manifestări ce pot evolua în cazuri grave până la confuzie, convulsii, pierderea cunoştinţei. Chiar situarea într-un interior supraîncălzit sau îmbrăcarea unor haine nepotrivite poate produce creşterea temperaturii corpului şi semne de deshidratare, mai ales în cazul copiilor. Totodată, vara, ca în orice alt anotimp, pot apărea stări febrile de etiologie diversă, cel mai frecvent infecţioasă (bacteriană sau virală), dar şi de natură inflamatorie, medicamentoasă, alergică. Stări febrile pot apărea, de asemenea, în contextul unor afecţiuni organice (boli endocrine, neurologice), unele foarte grave (infarct miocardic sau embolism). Deosebirea dintre hipertermie şi febră e cu atât mai dificilă cu cât ele prezintă, cel puţin iniţial, simptome comune: cefalee, transpiraţie, accelerarea pulsului, respiraţii dese şi superficiale, scăderea tensiunii arteriale. Cele două stări patologice au însă mecanisme diferite: în timp ce în insolaţie sau supraîncălzire se produce o depăşire a mecanismelor periferice de termoreglare din cauza factorilor de mediu, febra este rezultatul unei dereglări a centrului hipotalamic al temperaturii. Practic, acest centru din creier este "setat" la o temperatură mai înaltă, generată de unii factori interni. În supraîncălzire, tot corpul este fierbinte, pe când în febră extremităţile sunt reci şi pot apărea fiori sau frisoane. Pentru un diagnostic corect, trebuie apreciate şi condiţiile de mediu în care persoana şi-a petrecut ziua, hrana consumată la ultimele