- Comentariu - nr. 343 / 29 Iulie, 2009 Intrarea in… "politica mare" incepe (se putea altfel?) pe la organizatiile de tineret, de pe la filiale. Acolo, dai din coate, te mai lingusesti putin si _ daca te faci si important -, incet, incet, intri in sistem. Asta, daca te apreciaza sefu'! Punctul doi: comportamentul ulterior. Daca nu pui intrebari, executi orbeste totul, incepi sa prinzi gustul Puterii, om te-ai facut. Conditia e ca, daca seful tipa, e cumva nervos, sa mergi in varfuri, iar daca este bine dispus, te fortezi sa razi la glumele sale (chiar nesarate fiind). Atunci esti ca si promovat, crezi ca a venit si vremea ta, in care poti face pasul spre lumea celor care se considera stalpii societatii. Insa numai daca accepti sa fii marioneta ramai la remorca lor si accepti sa te prezinte ca pe o parte integranta a unui viitor credibil. Asa a aparut, chipurile, …schimbul de maine (cu metehnele de ieri) al politicii romanesti. Personaje precum Boureanu, Monica Iacob Ridzi, Elena Udrea, Placinta, Kelemen Hunor (candidat la… Presedintie!) sunt doar o mica parte din cohorta tinerilor politicieni-marioneta. De aceea, asa-zisa reforma a clasei politice reprezinta inca un pariu pierdut. Schimbarea mult clamata nu a reprezentat decat o demagogie, cu tineri necopti, cu pregatire indoielnica, cocotati in posturi cheie, cata vreme ei, tinerii, nu fac altceva decat sa duca mi departe (ca simple marionete) mostenirea celor harsiti in politica. Caci, de fapt, doar tupeul propulseaza, iar incompetenta nu conteaza cat timp ea exista la toate nivelurile. Cu oameni (fie ei si tineri) care nu gandesc cu mintea lor (si se gandesc doar la viitorul lor), care doar mimeaza docilitatea fata de partid (de tara, nici asa), si care doar sunt tratati ca pe un simplu vot in ecuatia Parlamentului, viitorul suna rau, chiar ingrijorator. Ghinionul Romaniei nu consta in faptul ca se confrunta