Cu puţină vreme înainte de terminarea stagiunii 2008/2009 (cea încheiată în iunie, adică), am văzut, în două oraşe din ţară, două spectacole care, deşi profund diferite în formă, aveau ceva profund comun, dacă se poate zice astfel, în fond. Ceva subtil semnificativ pentru lumea în care trăim, ba, mai mult, pentru lumea către care ne îndreptăm.

Cel dintîi s-a jucat la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ şi se numeşte 5 minute miraculoase în Piatra Neamţ. Este vorba despre o montare avînd "la bază" un text scris " de (încă) tînărul şi neabătut prolificul autor Peca Ştefan, alias Ştefan Peca " special pentru acest loc; nu neapărat pentru instituţia numită Teatrul Tineretului, cît pentru urbea numită Piatra Neamţ. Dramaturgul, aflat la a doua tentativă de acest gen, după o piesă inspirată de şi născută la Baia Mare, a petrecut două sau trei săptămîni în oraşul de sub Pietricica şi de sub "gondola" primarului Pinalti " timp în care, împreună cu regizoarea viitorului spectacol, s-a documentat, prin interviuri cu diverşi locuitori, asupra realităţilor locale "fierbinţi" ", apoi s-a pus pe treabă şi, în alte cîteva zile, a produs scrierea. (În treacăt fie spus, aceasta, scrierea, a declanşat un mic scandal urban " în toate sensurile cuvîntului ", pentru că o sumă de cetăţeni s-au recunoscut în personajele şi situaţiile ei, înfăţişate ulterior pe scenă, şi nu au fost încîntaţi.) Piesa evocă destinele cîtorva oameni "obişnuiţi" " un tînăr cuplu în pană de bani, care se hotărăşte să-şi rotunjească veniturile servind drept familie "maternală" pentru copiii instituţionalizaţi, un profesor părăsit de soţia plecată la muncă în străinătate şi "combinată" acolo cu altcineva, o mamă văduvă şi bigotă în veşnic conflict cu fiica adolescentă şi rebelă etc. ", destine ce se întîlnesc şi se împletesc sub zodia unor rîvnite/închipuite mărunte întîmplări miraculoase iscate de poţ