„Harry Potter şi Prinţul Semipur“, unul dintre cele mai anticipate filme ale verii, se poate rezuma într-un singur cuvânt: plictisitor! „Harry Potter şi Prinţul Semipur” nu mai aduce pe ecran dragoni fioroşi, monştri, magie şi scene care să te ţină cu sufletul la gură. Copiii ăştia din „Harry Potter“ chiar cresc într-un an cât alţii în şapte. Parcă mai ieri i-am cumpărat unui prieten din Anglia primul roman Harry Potter. Fenomenul era abia la început. De atunci, J.K. Rowling a ajuns cea mai bogată femeie din regat şi eroii săi, nişte adolescenţi hormonali (asta în timp ce noi am rămas, practic, cam la aceeaşi vârstă). Problemele de creştere şi tulburările adolescenţei stau în centrul acestei noi adaptări (a şasea).
De fapt, unul dintre cele mai anticipate filme ale verii se poate rezuma într-un singur cuvânt: plictisitor! Prima oră mi s-a părut o veşnicie şi doar forţa cu care aerul condiţionat sufla m-a ţinut să nu adorm. Zeci de milioane de dolari şi un public asigurat... şi asta-i tot ce ne pot livra?
OK, arată bine. Foarte bine... Imaginea impecabilă, decorurile fantastice, arhitectura gotică, influenţele expresioniste... Însă, dincolo de formă, filmul nu ne dă mai nimic: nu tu dragoni fioroşi, nu tu monştri, nu tu magie, nu tu tensiune, nu tu secvenţe „vai!” Atmosfera dark şi motivele pierderii inocenţei încearcă să unească o intrigă episodică, fragmentată, dramatic inegală.
Amatorism actoricesc, personaje insipide
Două grupuri demografice precise se vor duce să vadă filmul: fanii compulsivi şi cei care îl ştiu pe Harry Potter, dar care nu sunt neapărat dependenţi – fac parte din această ultimă categorie. Aşadar, am nevoie să văd ceva mai mult decât o simplă reconfigurare comercială a unor eroi adulaţi (de alţii).
Unii spun că esenţa romanelor nu este vraja, ci prietenia dintre Harry, Hermio
