Disputa dintre Ministerul Educatiei si Universitatea "Spiru Haret" ma pune intr-o situatie opusa celei a rabinului – aceea de a spune, dupa ascultarea argumentelor, ca nici una dintre parti nu are dreptate.
Universitatea condusa de familia Aurelian Bondrea, fost apparatchik al regimului comunist, nu este cea mai rea dintre institutiile de invatamant superior. Prin proportii insa, depaseste limitele bunului-simt. Daca toti absolventii de liceu dintr-un an insumeaza cam 175.000 de persoane, constatam ca cele 56.000 de diplome pe care le acorda aceasta universitate acopera cam o treime din cohorta.
Marea "gaselnita" prin care se obtin asemenea productii de licentiati se numeste ID – invatamant la distanta, metoda prin care un profesor poate examina intr-o singura sesiune 10.000 de studenti. Nu neg ca se poate face un test-grila pe baza caruia sa poata fi calculate automat punctaje unui numar nelimitat de candidati.
Dar actul educational serios presupune interactiune intre profesor si student. Or, postarea pe internet a unui curs, oricat de bun, nu inlocuieste activitatea de indrumare ce-i revine profesorului. Ma indoiesc ca profesoara care a certificat insusirea cunostintelor a putut raspunde intrebarilor, fie si transmise prin e-mail, ale miilor de invatacei – afara de cazul in care acestia sunt complet dezinteresati de a invata si au drept unic obiectiv obtinerea unei diplome.
Ca unul care a absolvit o (singura) facultate, stiu ca asta a insemnat studierea a sute de lucrari de specialitate, participarea la discutii in seminarii, efectuarea de lucrari practice si multe altele. Recunoscandu-mi limitele intelectuale, mi-e greu sa inteleg cum reuseste o singura persoana (extrem de dotata) sa obtina 10 (zece) licente la aceasta universitate, in sapte ani, timp in care a fost si salariat.
Nu intru in detalii juridice, nu discut v