Balticii sunt în faliment, dar România este cu adevărat cazul de targă al Europei. Poate că destui nu văd pădurea din cauza copacilor – dar pe măsură ce subiecte politice minore înfierbântă ecranele, România merge din eşec în eşec. Şi lista devine deja îngrijorător de lungă.

România a ratat în punctul cel mai fierbinte al politicii sale externe, după scandalul sexual în care a fost atras consulul român de la Chişinău şi multe capete ar fi trebuit să se rostogolească pe scările Ministerului de Externe şi ale SIE. În plan intern, Guvernul a eşuat în restructurarea aparatului de stat. I-a lipsit voinţa politică, s-a blocat în hăţişul de aranjamente bizantine de la baza coaliţiei.

Suntem deja în grupa membrilor estici ai UE cel mai grav afectaţi de criză. O grupă dominată de ţările baltice, dar în care mai intră şi Ungaria. Din păcate, clasa politică românească nu beneficiază de lobby-ul internaţional al Ungariei. Şi nici de simpatia pe care Occidentul o nutreşte faţă de micile state de la Marea Baltică, ridicate miraculos din cenuşa imperiului sovietic.

Dimpotrivă, România apare azi ca un stat-problemă, în care, aşa cum sugerează şi recentul raport de monitorizare al Comisiei Europene, elite politico-economice au căpătat un fel de imunitate în faţa justiţiei, iar magistraţii se războiesc în instanţe cu Guvernul.  Un loc în care sunt prea multe maşini şi case de lux, dar şi prea mulţi săraci, ca să nu fie ceva necurat la mijloc.

După doi ani de confruntări electorale, România nu are o formulă guvernamentală stabilă, niciun proiect de modernizare. Şi, mai rău, nu se întrevede vreun purtător al speranţei. Alese cu voturile aparatului de stat, ale asistaţilor şi pomanagiilor de ocazie, elitele politice chiar au o problemă de legitimitate. Ele iau voturi de la săraci, slujesc unui grup restrâns de bogaţi, dar ignoră cat