Ce ocupaţie trebuia să ai în Epoca de Aur, ca să o duci bine, ca să te descurci?În perioade de penurie cruntă, cum au fost anii ’80, au existat totuşi categorii de oameni strategic situate, care au trăit mai bine decât restul. În anii ’80, în oraşe mai cu seamă, a fost crunt. Hotărârea lui Ceauşescu de a plăti datoria externă în ritm alert şi susţinut făcuse ca totul să meargă la export. Pe rafturi sufla vântul, nu mai găseai aproape nimic, iar cozile se-ncolăceau cu disperare în jurul magazinelor, ca nişte vietăţi hămesite cerând dreptul la viaţă, la înc-o zi.

Vremuri de tristă amintire, cu ore întregi de stat în picioare pentru o pungă de tacâmuri sau un pachet de unt strâmbat şi scofâlcit. A fost cu-adevărat o luptă pentru supravieţuire, pe care-o câştigau aceia cu tactici mai bune, cu arme adaptate timpului. Deşi poate părea exagerat, meseria pe care o aveai atunci intra fără probleme în arsenalul pentru luptă. Te putea ajuta să trăieşti mai bine sau, dimpotrivă, te-arunca în categoria celor mulţi şi deznădăjduiţi.

Au existat, deci, şi-n anii ’80 – cei mai cruzi din toată perioada – oameni care, prin virtutea meseriei, n-au resimţit atât de acut lipsurile, oameni care s-au descurcat şi au devenit importanţi, căutaţi de ceilalţi. Şi dacă-i întrebi cum a fost ultimul deceniu al Epocii de Aur pentru ei, îţi răspund repede şi sincer: a fost bine, mai bine decât azi.

„Am lucrat în alimentaţie publică, într-un restaurant. Aveam tot ce nu se găsea, congelatorul era plin de sus până jos: carne, banane, portocale, kiwi...”, îmi spune o doamnă pe care am găsit-o în Cişmigiu. Cum de avea? Păi, foarte simplu: „Îmi trimitea la servici de toate şi îmi opream de-acolo, fiecare îşi oprea de-acolo”.

Eroii perioadei

„Socialismul produce penurie, iar cei care se află în poziţii cheie, în momentele de lipsă, sun