Primul sanatoriu se deschidea la Techirghiol în anul 1899, la doar 6 ani după înfiinţarea oraşului. Localitatea a fost transformată în staţiune de tratament, aici fiind puse în valoare efectele terapeutice ale apei mineralizate şi ale nămolului din lac, recomandate pentru tratarea unor boli precum psoriazis, reumatism, alergii etc.  Apariţia nămolului şi mineralizarea în timp a apei lacului au fost favorizate de faptul că acesta primeşte un aport mic de apă dulce, fiind un liman fluvio-marin separat de mare printr-un cordon de nisip.

Până la începutul secolului XX, la Techirghiol se construiesc Hotelul Cernat şi primul cazino. Deşi anii de război au încetinit dezvoltarea staţiunii, începând cu 1920, aceasta se extinde în ritm accelerat. Se construiesc sanatoriile „Celement Popescu” în 1920, „Speranţa” în 1923, unde erau puse la dispoziţie camere de lux, precum şi restaurantul „Zori de zi“, o filială a restaurantului „Capşa” din Bucureşti.

Pe lac se organizau plimbări şi curse cu barca, iar cercetătorii lucrau în laboratoare proprii pentru a descoperi modalităţi de valorificare a proprietăţilor nămolului. Mihail Kogălniceanu, Tudor Arghezi, Cezar Petrescu sau Ionel Teodoreanu erau oaspeţi frecvenţi ai staţiunii.