Ştire de ultimă oră: birocraţia românească poate funcţiona.
Mult-huiduitul aparat administrativ este capabil să rezolve probleme de rutină, în timp util, fără şpagă sau intervenţii.
Surpriza plăcută se termină însă aici, din cauza unei inevitabile frustrări. Aceasta survine din cauză că societatea românească, în ansamblu, nu pricepe o lecţie elementară.
În ultimele săptămâni am reuşit să rezolv câteva probleme administrative fără ajutorul nimănui, spre marea mea uimire. Nu am invocat nicio funcţie, niciun nume influent, nimic. Cu toate acestea, am putut rezolva ce aveam nevoie să rezolv în intervale de timp halucinant de scurte, adică sub zece minute. Şi nici şpagă nu am dat. Problema a intervenit însă altundeva.
Pot spune că birocraţia românească este capabilă să funcţioneze fiindcă am făcut distincţia între operaţiunile în sine, pe de o parte, şi timpul necesar pentru a afla unde pot fi ele făcute sau lucrurile necesare pentru a le duce la bun sfârşit, pe de altă parte. Chiar dacă am reuşit să rezolv o problemă în opt minute, într- un birou, asta s-a întâmplat după ce am pierdut trei sferturi de oră ca să aflu unde se află acel birou.
În alt caz, am putut rezolva ceva aproape instant, dar numai după ce am pierdut vreo trei ore încercând să aflu de ce am nevoie pentru operaţiunea în cauză. Cu alte cuvinte, în România este mult mai greu să afli cum să rezolvi anumite probleme. Soluţiile în sine pot fi mult mai rapide şi eficiente.
Această situaţie este cu atât mai halucinantă cu cât ea ar putea fi remediată fără prea multă bătaie de cap sau fără cheltuieli mari. În cele mai multe cazuri, este vorba de o pagină sau de un site pe internet, sau de câteva fişe informative atârnate pe un perete.
În locul acestor soluţii însă avem parte de acei funcţionari sictiriţi de însăşi ideea
