Actriţa americană Sigourney Weaver vorbeşte despre experienţa pe care a trăit-o ca narator al filmului de animaţie "The Tale of Despereaux" (2008), despre puterea magică a poveştilor care pot schimba caractere şi ajuta oameni şi despre iertare. Actriţa, al cărei palmares cuprinde un trofeu BAFTA, 2 Globuri de Aur şi 3 nominalizări la Oscar, va împlini anul acesta 60 de ani.

Jurnalul Naţional: Fiecare copil a avut la un moment dat cartea lui de suflet. Care a fost preferata dumneavoastră?

Sigourney Weaver: Cartea copilăriei mele este "Robinson Crusoe". Mi-a plăcut enorm. Mama obişnuia să ne citească din "Ben Hur" şi "Robinson Crusoe" şi ne-a indus astfel dragostea pentru acest gen de cărţi.

Obişnuiaţi să faceţi la fel cu fiica dumneavoastră când era mică? Îi citeaţi astfel de cărţi? Îi spuneaţi poveşti?

Desigur. Fata mea era îndrăgostită de nişte poveşti incluse într-o serie numită "Mrs. Piggle Wiggle". Foarte nostime, de altfel. Prezentau povestea unor copii mai neastâmpăraţi care, datorită unor întâmplări pe care le trăiesc, ajung să se schimbe. Bineînţeles, în mai bine. Oricum, părerea mea este că acelora mici le plac mult cărţile cu personaje care, în timp, devin altfel decât erau la început, care se schimbă în urma unor împrejurări şi învaţă nişte lecţii de viaţă. Şi cred că şoricelul Despereaux este un exemplu bun în acest sens.

Apropo de rolul pe care l-aţi avut în acest film, "Povestea lui Despereaux", cred că a fost unul foarte important. Sunteţi naratorul. Acela care îi ia pe telespectatori de mână şi-i plimbă prin poveste.

Producătorul Gary Ross şi-a dorit un povestitor care să fie, aşa cum s-a şi exprimat de altfel, precum "o mătuşă excentrică" ce stă de vorbă cu copiii într-o cameră în care atmosfera e una de poveste şi care-i incită pe micuţi spunându-le: "Sunteţi pregătiţi? Am