Intenţia generalului Wojciech Jaruzelski de a-l nominaliza pe anticomunistul Tadeusz Mazowiecki în funcţia de prim-ministru al Guvernului polonez a fost considerată firească de Mihail Gorbaciov. Spre deosebire de Nicolae Ceauşescu, liderul sovietic se străduia în anul 1989 să acţioneze pentru reformarea sistemului comunist din interiorul său, încurajând efectuarea unor schimbări la cel mai înalt nivel politic în statele membre ale Organizaţiei Tratatului de la Varşovia (OTV).
Mai mult decât atât, Mihail Gorbaciov a fost de acord ca generalul Wojciech Jaruzelski să renunţe la funcţia de prim-secretar al Partidului Muncitoresc Unit Polonez (PMUP), după ce a devenit primul preşedinte al celei de-a treia Republici Poloneze (19 iulie 1989).
Apoi, în cadrul plenarei CC al PMUP de la 29-30 iulie 1989, a fost ales un nou prim-secretar al partidului, în persoana lui Mieczyslaw Rakowski. Mihail Gorbaciov a considerat că orice fel de intervenţie militară a trupelor sovietice în afara graniţelor URSS, în scopul impunerii unor noi lideri politici în statele membre ale OTV, constituia o mare greşeală.
O opinie oarecum similară a avut-o un alt lider suprem al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice (PCUS), Leonid Brejnev - în anii 1980-1981, într-un context politic extrem de tensionat. Astfel, criza cu care se confruntau autorităţilor de la Varşovia în luna august 1980 i-au determinat pe membrii Biroului Politic al CC al PCUS să alcătuiască la 25 august 1980 o comisie care să urmărească permanent evenimentele care aveau loc în Polonia.
Din comisia respectivă au făcut parte: Andrei Gromîko, ministru de Externe; Iuri Andropov, şeful KGB-ului; mareşalul Dmitri Ustinov, ministru al Apărării; Konstantin Cernenko, şeful Secretariatului General al CC al PCUS; Konstantin Rusakov, şeful departamentului Comitetului Central pentru r
