Deja ne-am obisnuit ca o data la cateva luni rapoartele Comisiei Europene referitoare la justitia noastra sa intre in masina de tocat adevaruri a politicii de la Bucuresti. Cum am scris o lucrare academica despre rapoartele Comisiei pe Romania, din 1998 incoace, remarc inca o data tonul sec si limitat la fapte din aceste documente, care, citite in serie si urmarind logica lor interna, au consistenta unui roman politist, unde baietii rai nu se dezmint. Rapoartele Comisiei au plecat acum zece ani de la cerinte foarte generale, ajungand in timp la cereri ceva mai specifice, in functie de incapatanarile interne. Din pacate, tot nu reusim sa gasim resurse interne pentru curatarea institutiilor de coruptie, asa ca functionam de aproape un deceniu trasi de par din afara. Publicarea rapoartelor Comisiei a nascut si un fel de ritual politic intern: raportul pare ca strica pentru moment avalansa de vorbe goale ale politicienilor, care sunt nevoiti sa faca salturi logice spectaculoase pentru a impaca mizeria de acasa cu expunerea faptelor de la Bruxelles.

Liderii PSD si PNL ar merita impreuna trofeul "Gaga-habarnistul". Crin Antonescu a spus ca raportul arata un esec profund al ultimilor cinci ani sub conducerea lui Traian Basescu, care nu a reusit sa obtina incetarea monitorizarii. Mircea Geoana, la randul sau, filosofeaza spunand ca Basescu e de vina si "regimul pe care il patroneaza". O avea Basescu pacatele sale (si mi se pare ca in aceste zile plateste cu varf si indesat pacatul de a o fi scos pe Elena Udrea in vazul lumii), dar de ani buni tine macar spatele DNA si procurorului-sef Daniel Morar. DNA este singura institutie apreciata in rapoartele Comisiei, si asta, nu pentru ca s-a inamorat cineva de acolo de Morar, ci, pur si simplu, pentru ca DNA are ce dosare sa arate la vizitele expertilor trimisi de Bruxelles. O noua dovada este si modul in care DNA s