Numărul din 19 martie 1843 al publicaţiei „Vestitorul Românesc“ anunţa deschiderea primului atelier fotografic din Bucureşti. Cumpărătorul primului dagherotip din Ţările Române era Carol Popp de Szathmáry, artist transilvănean născut la 1 noiembrie 1812 la Cluj, recunoscut a fi primul fotograf român de artă. Înainte de a fi cucerit de pasiunea pentru fotografie, Carol Popp de Szathmáry a fost pictor şi grafician. Educat la Viena, Roma şi Paris, călător de-a lungul şi de-a latul Europei şi Orientului, Szathmáry se reîntoarce în ţară pentru a fi pictor la curtea domnitorilor Alexandru Dimitrie Ghica, Gheorghe Bibescu şi Barbu Ştirbey.
În Bucureşti, Szathmáry închiriază o prăvălie în Hanul Bossel de pe Calea Victoriei, unde îşi aranjează atelierul. Lipeşte fotografiile pe foi cartonate, legate în piele ornată şi aurită. Îşi face reclamă în ţară şi în străinătate. Expune fotografii la expoziţia internaţională de la Paris din 1855.
Primeşte numeroase comenzi, un exemplu fiind comanda făcută de principesa Wittgenstein, pentru un album de fotografie cu familia lui Liszt, pe care îl doreşte „legat în marochin roşu cu filete şi margini aurite, inscripţionat cu cifre din aur cât mai bogate cu putinţă”. În anul 1855, ziarele vieneze anunţau că pictorul Szathmáry a adus cu el două rare şi preţioase albume de fotografii, cu portretele generalilor ruşi şi a taberelor din Silistra şi Olteniţa.
Pentru activitatea sa fotografică desfăşurată aproape în toate colţurile Europei, în anul 1855 îi sunt acordate patru medalii de către Regina Angliei, Împăratul Austriei, Napoleon al III-lea al Franţei şi Regele Spaniei.
A fost printre primii zece fotografi din Europa şi a realizat primul reportaj fotografic de război din lume, în timpul Războiului Crimeii.
În onoarea primului fotograf român, la Cluj se desfăşoară, în fieca
