Parcă în nicio altă guvernare de până acum nu s-a abătut urgia comisiilor parlamentare de anchetă ca în cazul Cabinetului Boc. Nu mai puţin de “2+1” dintre titularii de portofolii au intrat deja sau intră în vizorul DNA pentru presupuse fraude şi deturnări de fonduri. Şi asta abia la început de mandate, când ai zice că personajele nici nu ştiu prea bine cu ce se ocupă. Dacă la Ridzi şi Nemirschi schema e simplă - încredinţarea de contracte fără licitaţii unor firme prietenoase prin care se drenează o bună parte din sumele dedicate “unor evenimente” - în cazul Elenei Udrea situaţia e niţel mai complicată, pentru că aceasta a însoţit “drenajul” de unele măsuri de prevedere, chiar dacă aflate la limita legii. În ce o priveşte pe şefa de la Turism, principala ei problemă este cheltuirea aiuristică a unor sume enorme, pe căi extrem de puţin folositoare domeniului pe care-l păstoreşte.

În toate cele trei cazuri - şi în cele care vor mai urma - este vorba, de fapt, de altceva: pe afişul piesei care se joacă în culise scrie: ”Bani pentru partid”! Fie ei pedelişti, fie pesedişti, miniştrii au fost mandataţi de conducerile lor superioare să scoată, pe orice căi, bani pentru cea mai importantă campanie electorală a sezonului, pe lângă cele de mai mică amploare. În cazul miniştrilor versaţi, cu stagiu în Executiv, se simte şi se vede că aceştia nu s-au lansat orbeşte în îndeplinirea sarcinilor. Novicii, însă, n-au fost capabili să dea dovadă de aceleaşi precauţii şi au ales cele mai simple - şi mai vulnerabile - căi de sifonare a banilor.

Acuma să nu facem eroarea să ne imaginam că Guvernul Boc ar fi cel mai corupt dintre cele care s-au perindat până acum pe la Palatul Victoria. Nicidecum! Este doar cel mai “neomogen şi mai flămând” dintre toate. Jaful la banul public s-a declanşat devreme, încă din primele ore ale democraţiei, numai că opinia publică î