“Care sunt jidani dintre voi? Sa treaca la o parte!”, rasuna fara introducere vocea metalica a capitanului roman. Caldura sta sa sufoce toate simturile. Un soare teribil e agatat pe cerul Hertei, intr-o lume in care tunurile imbraca orizontul si calca destinele. Un tanar de 14 ani strange puternic mana tatalui sau. Zambetele se crispeaza, in timp ce aratatorul ofiterului indica amenintator o margine de sant.
Intr-o secunda, zeci de arme se ridica in aerul irespirabil. Corpurile soldatilor n-au fete. Sunt doar niste iluzii care se intrupeaza in aerul cald. Doar tevile armelor sunt stralucitoare si reci. Capitanul numara. Un om din grupul crestinilor sare inconstient in fata pustilor si isi face cruce. “Domnu’ capitan, ce faceti?! Oamenii astia au suferit de-a valma cu noi”. Unul cate unul, romanii-crestini li se alatura romanilor-evrei. Ofiterul nu are nevoie de un carnagiu si ordona evacuarea zonei. E 5 iulie 1941 si Liviu Beris tocmai a scapat de la moarte.
Are 14 ani si un tata erou in Primul Razboi Mondial. Un tata evreu. Capul familiei Beris traieste prima drama: glontul care i-a trecut demult pe langa inima, lasand o rana teribila, a durut infinit mai putin decat doare acum atitudinea ofiterului roman.
Articol integral in Evenimentul Zilei “Care sunt jidani dintre voi? Sa treaca la o parte!”, rasuna fara introducere vocea metalica a capitanului roman. Caldura sta sa sufoce toate simturile. Un soare teribil e agatat pe cerul Hertei, intr-o lume in care tunurile imbraca orizontul si calca destinele. Un tanar de 14 ani strange puternic mana tatalui sau. Zambetele se crispeaza, in timp ce aratatorul ofiterului indica amenintator o margine de sant.
Intr-o secunda, zeci de arme se ridica in aerul irespirabil. Corpurile soldatilor n-au fete. Sunt doar niste iluzii care se intrupeaza in aerul cald. Doar tevile armelor sunt
