Semnal FP. Fostele mari centre industriale est-germane sunt afectate de exodul forţei de muncă către vestul german sau către alte ţări occidentale. Şi ultima ediţie FP România avertizează că regiunea este prinsă în capcana unei spirale descrescătoare de migrări rezidenţiale şi comerciale spre vest. Un exemplu este rafinăria Combinatului petrochimic din micul orăşel est-german Schwedt, care a suferit o transformare radicală după căderea zidului Berlinului în noiembrie 1989 şi care încearcă să-i stimuleze pe tinerii localnici să rămână să studieze şi să lucreze în această regiune.
Rafinăria, care transformă în fiecare an 12 milioane de tone de ţiţei în diesel, cherosen şi benzină era în urmă cu 20 de ani proprietatea guvernului est-german şi un fel de „stat în stat”, îşi aminteşte directorul executiv, Klaus Neimann, citat de BBC .
Copii celor 9.000 de muncitori mergeau la grădiniţa rafinăriei. Platforma avea 25 de bucătării şi cantine, o fermă unde se creşteau porci, laboratoare, un centru de cercetare propriu şi chiar un ziar. După ce a fost privatizată, în 1991, un număr mare de angajaţi disponibilizaţi pe motivul eficientizării activităţiii s-au mutat în vestul Germaniei, unde salariile sunt mai mari.
Deşi susţine că deocamdată afacerea merge bine, Neimann atrage atenţia că este din ce în ce mai greu să atragi ingineri tineri în aceste zone rurale şi că tinerii localnici preferă să emigreze în vest sau chiar în alte ţări occidentale.
Căderea Berlinului
În ciuda tuturor beneficiilor aduse de reunificare, problemele estului s-au agravat. „Azi, Germania răscoleşte prin ruinele accidentului pe care Grass l-a presimţit. Peisajele Germaniei de est nu au < >, aşa cum promisese Kohl. De fapt, economia e stagnantă, perspectivele sunt precare, iar atmosfera este încărcată. Oraşele tot mai depopulate al
