Mersul cu trenul a devenit o adevărată aventură în România. Oricine călătoreşte mai des folosindu-se de serviciile CFR ştie ce înseamnă aceasta: întârzieri grosolane, mizerie, ferestre şi uşi nefuncţionale, toalete murdare, foarte mult timp pierdut şi preţuri ridicate. Peronul Gării de Nord din Capitală într-o după-amiază absolut obişnuită de sfârşit de iulie: turişti, simpli călători, navetişti mişună de colo-colo, ba la ghişeul de informaţii, ba la casa de bilete, la panouri de afişaj sau chiar pe la terasele din zonă.

Ca de obicei sunt anunţate întârzieri. Călătorii nu par surprinşi. Acceptă cu o indiferenţă antrenată plăcuţele de pe panou care se schimbă din timp în timp indicând câte minute de întârziere vor avea trenurile. Cursa de la Viena se lasă aşteptată. Două ore şi jumătate în plus faţă de programul iniţial. Un pic mai jos pe panoul de sosiri, cursa Timişoara-Bucureşti soseşte cu 25 de minute întârziere iar trenul de la Braşov face cu 30 de minute mai mult decât era programat.

Într-un final, soseşte şi trenul de Timişoara. "Am respectat restricţiile de viteză, de asta am avut întârziere. A fost şi din cauza vremii, şi din cauza lucrărilor ", s-a scuzat conductorul dând a neputinţă din umeri.

"În primul rând, trenurile întârzie din cauza caniculei", a declarat mai mult şoptit pentru "Adevărul" un impiegat de mişcare care nu a vrut să-i fie dezvăluită identitatea din motive evidente. "Iar iarna din cauza frigului", a adăugat bărbatul râzând. "Apoi, mai sunt lucrările care se fac pe diverse tronsoane. Din cauza lucrărilor, se circulă cu viteze mai mici. Asta în primul rând, dar este şi vorba de indiferenţa angajaţilor CFR care nu îşi dau silinţa. Eu ştiu cum e, că lucrez cu oamenii. Eu le vad nemulţumirile. Dar pe alţii nici nu-i interesează", a adăugat bărbatul ferindu-se cumva de privirile trecătorilor.

@N_