În selecţia Festivalului Naţional de Teatru 2009, care se va desfăşura la Bucureşti la începutul lunii noiembrie, se regăsesc două spectacole în oglindă ale aceluiaşi text, Psihoză 4.48, produse de Teatrul Naţional „Lucian Blaga“ din Cluj, în stagiunea 2008-2009, şi prezentate în premieră, cu ocazia Zilelor Sarah Kane. Un prim spectacol, semnat de tînărul regizor Răzvan Mureşan, propune o formulă scenică ce urmează fidel textul postdramatic al autoarei, în traducerea lui Marian Popescu. Spectacolul decupează un personaj confruntat cu experienţa limită a depresiei suicidare. Din masa gelatinoasă a gîndurilor ce invadează mintea unicului personaj se conturează un aparent monolog, bruiat de secvenţe ale realităţii distorsionate de boală. Scenografia minimală sugerează o încăpere albă, cameră de spital sau, la limită, spaţiu claustrant al bolii. Textul e un vidaj de memorie, un listing în care se suprapun glasurile multiplelor faţete ale conştiinţei invadate de boală. Invazia e, de altfel, sugerată în text şi preluată de animaţia video ce rulează pe peretele-ecran din fundalul scenei. Gîndacii ce traversează, la început, accidental, ecranul se înmulţesc haotic, preiau controlul gîndurilor personajului. Depresia resimţită ca stare de asediu e potenţată de accesele de luciditate. Animaţia evoluează şi ea: acele seringii străpung trupurile gîndacilor, fără să-i anihileze însă. Nu există un drog pe lume care să dea sens vieţii, spune Sarah Kane, prin glasul personajului său. Poezia textului, camuflată în spatele verbalităţii violente, vine din excesul de luciditate. Interpretarea remarcabilă a Patriciei Boaru conturează un personaj ce porneşte de la clişeul tinerei asexuate, cotropite de conflictul dintre corp şi minte, pentru a recupera în final omenescul, feminitatea chiar, din restul uman devorat de boală. Atentă la descifrarea sensului cuvintelor, ocolind abil ris