Preşedinţia Viorel Hrebenciuc şi-a spus cuvântul în aberaţia pe care o reprezintă alierea unui partid de la putere cu un partid din opoziţie pentru a lovi în propriul Guvern. Luni, 27 iulie 2009, nu numai în istoria postdecembristă, dar şi în istoria moder­nă a României, s-a înregistrat o premieră: un partid al coaliţiei de guvernare (PSD) a impus în Parlament, umăr la umăr cu un partid din opoziţie, în­fi­in­ţa­rea unei co­mi­sii parlamentare pentru anchetarea unui membru al Guvernului. Să fim bine înţeleşi. Aşa cum am mai scris, de altfel, în hotarele acestui editorial, ministrul Tu­rismului, Elena Udrea, a cheltuit aiurea bani publici într-o strădanie deşartă de a-şi cultiva imaginea în media. Din acest punct de vedere, campania dusă de presă e nu numai corectă, dar şi necesară. Prin statutul său de purtător de cuvânt al opi­ni­ei publice, presa e deopotrivă în­drep­tă­ţită, dar şi datoare să semnaleze proasta administrare a banilor din bugetul mi­nis­­te­relor. Asemănător, opoziţia e nu numai îndreptăţită, dar şi datoare să supravegheze Guvernul şi la capitolul cheltuirea banilor publici. Din acest punct de vedere, iniţiativa PNL de a în­fi­in­ţa o comisie parlamentară de anchetă e nu numai corectă, dar şi necesară.

Lucrurile se schimbă însă când vine vor­ba despre PSD. Partidul Social Demo­crat e membru al coaliţiei de guver­nă­mânt. Altfel spus, toţi miniştrii Guvernului Boc, in­diferent că sunt ai PD-L sau PSD, trebuie să se bucure şi de sprijinul PSD. PSD s-a alăturat însă unei iniţiative a opoziţiei vizând înfiinţarea unei comisii parla­men­tare pentru anchetarea unui membru al propriului Guvern! PSD s-a remarcat în peisajul nostru postdecembrist ca un partid serios, care ştie să gu­ver­neze când ajunge la putere. Prin gestul de a se alia cu opoziţia într-una din acţiunile pe care aceasta, prin statut, le îndreaptă îm­potriva Guvernului, PSD pare