Apare Emil Boc si declara ca anul acesta membrii Guvernului nu vor pleca nici macar o ora in concediu. A doua zi aflam ca, in realitate, cel putin vreo 5 ministri sunt deja plecati in vacanta, iar altii se pregatesc si asteapta sa le fie semnate cererile de concediu.

Iese furios premierul si anunta ca Guvernul va taia sporurile bugetarilor, iar in zilele care urmeaza aflam ca majoritatea directorilor si sefilor regiilor si societatilor de stat au incasat si inca mai primesc salarii indecent de mari si pentru o tara din Occident.

Seria exemplelor poate continua cu aproape fiecare actiune si declaratie facute in forta de curajosul nostru prim-ministru - Emil Boc.

La fel de incoerente si hazardate au fost si declaratiile referitoare la masurile de restructurare a agentiilor din cadrul Guvernului, de restructurare a posturilor bugetare care nu isi au rostul si nu se justifica.

Emil Boc risca sa devina dintr-un fost parlamentar respectabil, de altfel unul dintre cei mai de temut parlamentari de opozitie pe care i-am avut in perioada guvernarii Nastase, premierul cu cea mai scazuta credibilitate din intreaga perioada de dupa Revolutie.

Desi vrea sa para fioros si sa isi impuna intr-un mod imperativ ideile si masurile, Boc nu reuseste decat sa se faca de ras de fiecare data cand prezinta o initiativa sau o masura importanta a Guvernului.

Pana cand rezultatele concrete ale masurilor sale economice anticriza ii vor distruge complet credibilitatea si increderea populatiei (sa speram ca totusi nu vom fi martorii adeveririi acestei ipoteze), Emil Boc isi distruge singur imaginea prin neputinta si lipsa de autoritate pe care le manifesta in fata unor ministri PDL si tuturor reprezentantilor PSD.

Nici macar aura lui Traian Basescu peste capul lui Boc nu mai sperie pe nimeni. De la saritul pe varfur