"Era ca in armata, domnule: la masa cu ora, la studiu cu ora", spune decanul de la Chimie, Dumitru Ginju. "Era o teza de trei ore la algebra si analiza matematica, o teza de trei ore la geometrie si trigonometrie si o alta teza de trei ore la fizica", isi aminteste prof.dr. Alexandru Salceanu. "Aveam valiza pregatita. Daca nu intram a doua oara mergeam in armata", spune prof.dr. Emil Coseru. Nicu Gavriluta: "In 1987, cred ca erau 10-11/loc. Erau 25 de locuri. Am muncit ani de zile pe rupte, vreo 3-4 ani". Adrian Covic: "Manualul de biologie il ziceam pe de rost de la un capat la altul in noua ore". In epoca „dosariadelor", multi parinti si profesori tinjesc dupa admiterea de altadata. Acum, absolventii de liceu isi depun dosarele, de multe ori la intimplare, la cite doua-trei facultati odata. Sint admisi fara a invata o iota, pe baza notelor din liceu. Daca nu iau la fara taxa, se duc pe locuri cu taxa, iar daca nu, se duc la privat. Oricum, nu ramin pe tusa. Pe vremea parintilor lor, admiterea era un maraton care incepea pentru multi inca din clasa a X-a. Cine voia sa intre din primul foc, tocea doi-trei ani manualele, rezolva toate culegerile, facea pregatire cu profesori universitari. Examenul era greu, la multe facultati concurenta depasind 10/loc. La Drept, Medicina, Electrotehnica, dar si in alte parti, se intimpla sa dai de peste 3-4 ori la rind pina intrai. Studentii erau mai putini, mai bine orientati si mai respectati. Sint lucruri de care prrofesorii universitari de azi, studentii de ieri, isi amintesc cu mindria cu care veteranii povestesc despre batalia cea mai grea. Batalia cea mai mare la admitere era la Medicina si la unele facultati de la Universitatea „Cuza", unde locurile erau foarte putine. Reusita la facultate cerea mari sacrificii si ani de pregatire intensa."In 1985 am fost 9 pe loc, cred ca erau in jur de 160 de locuri. Am dat admitere la trei