Şoferii bucureşteni sunt nevoiţi să achite dublu faţă de cei din alte oraşe ca să-şi recupereze maşinile săltate. Calculul taxelor de recuperare a maşinilor ridicate de pe domeniul public este ţinut secret de edili

Ridicarea maşinilor parcate neregulamentar este o afacere bănoasă pentru firmele angajate de primării, cu atât mai mult cu cât aceste firme pot „ataca“ în orice zonă din sectoarele în care acţionează.

Nu se ţine cont dacă acolo au fost instalate sau nu indicatoare care să îi avertizeze pe şoferi că riscă ridicarea automobilului. Nu scapă nici maşinile lăsate în parcările de reşedinţă, dacă ocupă locul cetăţeanului plătitor de taxe la administraţia domeniului public.

Edilii aruncă responsabilitatea în ograda Poliţiei, spunând că aceasta stabileşte maşinile care se ridică. Ei uită însă că, prin hotărâri ale consiliului local, au stabilit cum se prestează această activitate şi faptul că dau mână liberă firmelor angajate, care obţin profituri de la cei care-şi parchează neregulamentar autoturismele.

Mai mult, de cele mai multe ori, o parte din sumele percepute pentru redarea maşinilor către proprietari nu ajunge la bugetul local, pentru dezvoltarea comunităţii.

Taxe scoase „din burtă“

Sumele percepute de firmele angajate de primării au fost stabilite, în multe cazuri, cel puţin suspect. Edilii au refuzat să prezinte public un mod detaliat de calcul al costurilor, din care să rezulte cum au ajuns la valorile respective, deşi redactorul „Adevărul“ a cerut acest lucru de la toate primăriile care aplică sistemul.

De la sectorul 1 am aflat că sumele pe care le încasează SC CFR Transauto SA au fost stabilite prin caietul de sarcini întocmit pentru licitaţia de desemnare a societăţii care ridică maşinile. S-a ţinut cont de preţul pieţei, adică de sumele încasate în celelalte trei sectoare şi, cu