Ca în toate muzeele din România, etichetarea exponatelor lasă de dorit . (Articolul face parte din campania "Muzeele cavou" a ziarului "Adevărul")

Un vizitator care vine pentru prima dată la Muzeul Aviaţiei din Str. Fabrica de Glucoză nr. 2-4 are de mers o distanţa destul de mare, fără să ştie unde se află clădirea muzeului. (GALERIE FOTO)

Pentru că niciun indicator nu-l ghidează, nou-venitul are tendinţa de a se opri la uşa primelor clădiri întâlnite pe drum, înainte de a o zări pe cea a muzeului.

Lumină mică, somnolenţă mare

Vizita de la parter prilejuieşte, printre altele, întâlnirea cu aparatele lui Vuia, Vlaicu şi Coandă. Spaţiul care le este alocat este, însă, atît de restrâns, încât gândul te duce la o cuşcă de leu, închis la Zoo.

Nici măcar ospitalitatea personalului nu este de natură să mai atenueze impresia de precar. Persoana care îi însoţeşte pe vizitatori şi care pronunţă „monstră”, în loc de „mostră”, are o mare grijă faţă de consumul de lumină, stingând-o imediat după ce a trecut un vizitator. Astfel, muzeul pare scufundat într-o somnolenţă din care nu se ştie dacă va fi trezit vreodată.

Panoul comandanţilor anonimi

La etaj se află un foarte interesant exponat, un panou cu fotografiile tuturor comandanţilor Aviaţei Române.

Printre figurile expuse unele par cunoscute din cărţile de istorie, precum cea a Regelui Carol al ll-lea. Regretabil şi fără scuză este, însă, faptul că nimeni nu a scris, pe o etrichetă, plasată sub fiecare portret, numele şi anii în care comandantul respectiv şi-a legat numele de cel a Aviaţiei Române.