Politicile educaţionale nu sînt apanajul unui grup restrîns de persoane, nu sînt un capriciu al politicienilor, care azi spun ceva şi mîine se răzgîndesc. Orice politică educaţională trebuie să înceapă cu respectarea legii de către toate instituţiile de învăţămînt superior. Altfel, vom asista la o înşelătorie de proporţii, care se răsfrînge asupra studenţilor. Cazul de la „Spiru Haret“ arată racilele unui sistem. În acelaşi timp, acest caz oferă posibilitatea de a se discuta deschis despre responsabilitatea actului educaţional. În numărul de săptămîna trecută, revista Observator cultural a prezentat „la cald“ situaţia. Revenim în această săptămînă şi încercăm să desluşim mecanismele prin care politicieni importanţi (Traian Băsescu, Mircea Geoană) par să nu fi înţeles nimic din demersul Ecaterinei Andronescu, asmuţind universităţile private împotriva celor de stat şi invers. Riscă Ecaterina Andronescu să fie înghiţită de strîmba voinţă politică? Săptămîna trecută publicam un comunicat al profesorului Liviu Papadima, Decan al Facultăţii de Litere din cadrul Universităţii Bucureşti, care doar enunţa chestiunile presante ce ar trebui rezolvate cît mai grabnic. Considerîndu-l un interlocutor în stare să spună lucrurilor pe nume, i-am solicitat un interviu. Încercăm, de fapt, să vedem de ce unele universităţi şi facultăţi pot funcţiona în legalitate, iar altele doar mimează respectarea legii. Au fost voci, inclusiv cea a preşedintelui României, care au spus că există un interes al învăţămîntului de stat de a distruge învăţămîntul privat. Încercarea ministrului Andronescu de a pune puţină ordine în funcţionarea Universităţii „Spiru Haret“ a fost catalogată drept o campanie împotriva învăţămîntului privat, prin care se urmăreşte discreditarea şi diminuarea acestuia. Care este interesul? Această linie de demarcaţie – învăţămînt de stat şi învăţămînt privat – este o a