La 1 martie 2006, publicam în Jurnalul Naţional un editorial ale cărui idei le consider valabile şi astăzi. Se numea "Achile de la Cotroceni". Călcâiul: Elena Udrea. Voi reproduce acest comentariu pentru senzaţia puternică de déja-vu pentru ce se discută azi, după mai bine de trei ani. Ruptura în cadrul coaliţiei (alta, de data asta) şi problemele uriaşe pe care "sexy buzoianca" i le creează comandantului suprem.

"În ciuda unui respiro apărut recent, ruptura dintre Partidul Democrat şi Partidul Naţional Liberal este inevitabilă. Invitaţia la nuntă a fost cel mai puternic argument pentru divorţ. În afara temei tradiţionale privind fuziunea şi argumentelor pro şi contra conservării tradiţiei istorice, lupta se duce pe un front alunecos şi sensibil. Cel al serviciilor secrete. Preşedintele, susţinut de reprezentanţii PD, a aprobat elaborarea unui pachet de legi privind securitatea naţională, inclusiv noua Strategie de Securitate Naţională. Legile din pachet, majoritatea, au prevederi care sunt inspirate din propunerile făcute de reprezentanţii serviciilor de informaţii, ai MAI şi MApN. Până la venirea generalului Sergiu Medar, Palatul Cotroceni nu a avut un consilier prezidenţial pentru securitate. Aşadar, n-a avut cine să-l sfătuiască pe preşedinte. Şefii SRI şi SIE, în special, au ţinut locul de sfetnici de taină. Iar şeful statului şi-a însuşit punctele acestora de vedere. Legile din pachet poartă în proporţie de 90 % amprenta SRI şi SIE. Solidarizarea preşedintelui cu serviciile se­crete şi ministerele de forţă s-a evidenţiat şi mai puternic în ultima şedinţă a CSAT. Când premierul Tăriceanu şi alţi membri ai CSAT care aparţin de PNL au ridicat obiecţii, au lansat critici şi păreri diferite. Cert este un lucru. În raporturile din ce în ce mai adverse dintre preşedinte şi PNL, serviciile sunt de partea şefului statului. Şi, în mod logic, în raport de adve