Cecenia, despre care s-a tot vorbit în ultimele două decenii, face parte în continuare din Federaţia Rusă. La fel ca în secolul al XIX-lea, atunci cînd un faimos lider local precum Imam Şamil a încercat scoaterea cecenilor de sub tutela rusă, încercările de a obţine prin forţa armată independenţa ţării s-au dovedit zadarnice şi neputincioase. Intervenţia trupelor ruseşti şi veşnicele campanii din Caucaz au instaurat de fiecare dată o linişte şi ordine temporare. La fel s-a întîmplat şi în secolul al XX-lea, atunci cînd Djokar Dudaev, fost general de aviaţie sovietic sau alţi lideri naţionalişti islamişti, precum Aslan Mashkadov şi Şamil Basaev, au forţat şi obţinut o independenţă precară. Cele două războaie din Cecenia au adus cu sine mii de morţi şi răniţi, sute de mii de refugiaţi şi distrugerea completă a unei ţări. Abuzurile şi crimele au făcut parte din întregul proces de „pacificare“. Refacerea ţării şi a economiei de azi a Ceceniei va fi un proces îndelungat, bazat în principal pe tocarea subvenţiilor şi fondurilor guvernului Federaţiei Ruse şi mai puţin din tranzacţiile comerciale întreprinse de „baronii“ locali ceceni. Sume mari din fondurile federale alocate construirii de şcoli şi spitale dispar nu se ştie unde, iar corupţia şi violenţele ce domină azi peisajul politic nord-caucazian îngreunează refacerea şi dezvoltarea ţării. Doar cu natalitatea se stă bine, dacă Rusia îmbătrîneşte, Cecenia are o foarte bună rată a natalităţii. Pe fondul acestei timide reconstrucţii, cînd Cecenia este condusă dictatorial de Ramzan Kadîrov, fiul de 31 de ani al unui fost lider promoscovit Ahmed Kadîrov, orice violenţă sau crimă poate avea loc. Ceea ce se întîmplă în mod curent. A fost răpită de acasă De data asta, cea ucisă este o personalitate a vieţii publice cecene şi ruseşti, o activistă pentru drepturile omului şi o tenace luptătoare împotriva abuzurilor unui