Dragă Bogdan, Am revenit, cumva, de unde am pornit. Însă, dacă asta ne ajută să recitim, să ne schimbăm sau să ne revizuim anumite opinii, înseamnă, de fapt, că acest „nou început“ e un soi de next level al jocului. Tu începi să fii mult mai îngăduitor cu Dostoievski, ba chiar „insinuezi“ o apropiere între acesta şi duşmanul lui de moarte, Nabokov. Eu mă apropii „periculos“ de mult de Tolstoi, depăşind cu greu prejudecăţile şcolare, şi am tot mai multe semne de întrebare faţă de tezele teoretice ale lui Nabokov. Aştept continuarea „loviturii de graţie“ pe care simt că o pui la cale. Pentru mine, Nabokov nu vine direct pe filiera Gogol-Bulgakov şi cu atît mai puţin pe cea a lui Tolstoi. Ca să repet simplist ceea ce am mai spus: prima filieră priveşte literatura ca formă de critică socială, literatura/gen literar ca „viaţă şi destin“, a doua – ca „marea literatură“ axată pe metafizică. Însă, oricît l-ar iubi Nabokov pe Gogol, el nu e un descendent direct al acestuia, aşa cum poate fi considerat Bulgakov, de exemplu. Nabokov se înscrie în linia aceea foarte firavă a literaturii ruse care a dat, totuşi, opere extraordinare, formate din scriitori pentru care literatura are doar o funcţie estetică şi care se concentrează enorm de mult pe stilizarea şi construcţia textului. O opinie dominantă la noi, dar marginală în Rusia. Sînt convins că asupra acestor lucruri sîntem, în principiu, de acord. Numai făcînd un ocol mare şi deconstruindu-i puţin opiniile, poate fi aşezat Nabokov în descendenţa lui Gogol. Dacă-i citim atent Lecţiile de literatură, vedem că nu doar Dostoievski e pus la zid. Nu e ignorant, ci doar maliţios cu tot ce află în afara sferei „estetice“, aşa cum o înţelege el, iar eu am o nedumerire legată de modul lui de a înţelege literatura şi funcţia ei. S-o luăm prin învăluire. Prima mea suspiciune faţă de tezele lui Nabokov a apărut cînd i-am comparat po