În 1938, Ştefan Odobleja, un medic militar din Mehedinţi, publica "La Psychologie Consonantiste", lucrare în care arată importanţa "legăturii reversibile" (conexiunea inversă) în funcţionarea sistemelor vii. Peste 10 ani, americanul Norbert Wiener scoate pe piaţă o carte în care vorbeşte despre aceeaşi conexiune inversă şi devine cunoscut în lumea întreagă drept întemeietorul ciberneticii. Ştefan Odobleja se stinge aproape neştiut în 1978, iar Academia Română îi recunoaşte meritele post-mortem şi îl face membru de onoare.
În curtea unei case de pe o stradă liniştită din Drobeta Turnu-Severin, în parfumul unor mere prea coapte de căldura lui iulie, l-am ascultat pe Ştefan Odobleja, un om de 62 de ani, micuţ şi vioi, vorbind despre tatăl său. Deşi au trecut 31 de ani de la dispariţia părintelui, fiul îşi aminteşte la fel de bine ciudăţeniile lui, dar şi impresionanta lui capacitate de a cerceta şi asimila lucruri noi.
"Tata a fost medic militar; la un moment dat, a ajuns la garnizoana de la Lugoj şi acolo având liniştea necesară a avut timp să scrie în franceză "La Psychologie Consonantiste". A tipărit-o pe cheltuiala lui şi a difuzat-o prin librăria Maloine de la Paris. Deşi nu a ieşit niciodată din ţară, tata cunoştea şapte limbi străine. Avea metoda lui proprie de a învăţa o limbă străină. Mai întâi memora dicţionarul. Zicea că gramatica vine apoi de la sine. Cică e foarte uşor să faci asta", spune cu admiraţie domnul Odobleja. Dumitru Constantin-Dulcan, autorul "Inteligenţei materiei", l-a cunoscut pe Ştefan Odobleja în 1978. El îl descrie astfel în lucrarea "Somnul raţiunii": "Era mic de statură, îndesat, animat de o forţă aspră, ce se degaja din întreaga sa figură. Avea o privire scrutătoare, în care se citea încleştarea voinţei ţăranului român hotărât să câştige bătălia cu soarta, conştiinţa dreptăţii şi revolta de a nu fi înţeles".
