Dumitru Crudu este poet, prozator, dramaturg şi publicist. Născut în Republica Moldova (1968), student la Chişinău, Tbilisi, Braşov, masterat – Sibiu. Ziarist, profesor, autorul fracturismului (împreună cu Marius Ianuş). Cărţi publicate: Falsul Dimitrie, E închis vă rugăm nu insistaţi, Şase cînturi pentru cei care vor să închirieze apartamente (poezie), Crima sîngeroasă din staţiunea violetelor, Salvaţi Bostonul (teatru), Alegerea lui Alexandru Sutto (teatru, dar şi scenariu de film), Steaua fără Mihail Sebastian (teatru), Oamenii nimănui (teatru), Măcel în Georgia (roman). Redactor la Radio Europa liberă (redacţia din Chişinău), „Tiuk! (k-avem kef)“ (www.tiuk.reea.net) şi director la Stare de Urgenţă. Dumitru, abia ai publicat romanul Măcel în Georgia, care e debutul tău în proză. Eşti mulţumit de felul în care arată cartea ca obiect şi coperta? Ce-ai schimba la o nouă ediţie? Mai întîi şi întîi, Mihai, vreau să spun că da, Măcel în Georgia reprezintă debutul meu în proză, fiind primul meu roman publicat, dar, cu toate astea, nu este primul scris. Am mai avut un roman – Un englez în Chişinău –, pe care l-am scris în 1994, într-o vară, la Flutura, după ce m-am întors din Braşov. Din păcate, ulterior, acel text de proporţii s-a pierdut. Mai bine zis, iată cum s-a întîmplat: pe atunci eu lucram ca ziarist la un cotidian de mare tiraj din Braşov. „Trudeam“ ca reporter special, adică nu aveam un departament anume şi nu aveam voie să scriu despre primărie, tribunal, poliţie, spitale, ca să nu calc pe teritoriul colegilor mei, ci puteam să scriu doar despre ceea ce nu scria nimeni. O, ce frumoase timpuri au fost atunci cînd se făcea ora două sau trei de zi şi eu încă mai băteam străzile în căutarea subiectelor mai săltate şi a personajelor duse pe ulei! Şi tot vînînd aşa subiecte trăsnite, într-o bună zi, l-am călcat pe gheată chiar pe şeful ăla mare, căci, fără să