N-am ştiut că Descartes şi Pascal - trăind în acelaşi secol, al XVII-lea - au ajuns la un moment dat să-şi încrucişeze paşii, să se vadă la faţă, ba să şi vorbească pe îndelete, de două ori, o zi după alta, pe 23 şi 24 septembrie 1647. Vestea asta e îndeajuns de senzaţională, demnă să concureze noutăţile zilei de azi..., chiar să le eclipseze, măcar pe unele dintre ele..., mă grăbesc să o transmit mai departe, poate că va interesa... Descartes era în trecere prin Paris în drum spre Olanda şi a ţinut neapărat să-l întâlnească pe ciudatul personaj de care auzise, "era foarte intrigat de lucrările acestui tânăr atât de excesiv" notează François Bott într-un comentariu dedicat noului volum al operelor lui Pascal, din marea ediţie în curs de apariţie sub îngrijirea lui Jean Mesnard. Jacqueline - sora excesivului "tânăr" - acceptă propunerea făcută printr-un emisar al filosofului curios de noi cunoştinţe (revelatoare), o acceptă fără a-şi mai consulta fratele, avansând o singură condiţie - vizita să aibă loc la o oră rezonabilă, nu prea devreme, întrucât dimineţile, Pascal, suferind fiind şi fire ceva mai stranie (se mai întâmplă asta oamenilor de geniu...), vorbea cu greutate... Descartes manifestă înţelegere şi îşi potriveşte programul în funcţie de ciudăţeniile tânărului de douăzeci şi patru de ani, pe care dorea totuşi să-l cunoască, avea motivele lui (ştia de pe atunci ce lumea avea să ştie ceva mai târziu...), el însuşi fiind la acea dată nu doar mai reputat, dar şi mai vârstnic cu aproape treizeci de ani. Întrevederea s-a desfăşurat în locuinţa lui Blaise şi a lui Jacqueline (casa există şi astăzi..., nu trec pe rue Brisemiche, pe lângă ea, aşa, fără un fior), între 10h 30 şi 12h - şi s-a repetat a doua zi, la o oră - totuşi - mai puţin potrivită specificului program pascalian, începând de la 8 dimineaţa. Jacqueline relatează despre ce anume s-au întreţinut ce