(continuare din numărul trecut)

Destinatar: Marta Petreu

Am ajuns, dragă Marta, la pledoaria de apărare finală. Folosesc metafora pentru că Sebastian era avocat. Principala mea rezervă la cartea ta e următoarea: deformează metodic realitatea. Nu te pui în prezentul lui şi nu acorzi cuvintelor înţelesul pe care îl acordau interbelicii. Exemplul cel mai simplu din zona politică sunt cuvintele democrat şi democratic, între care, de altfel, se creează confuzie. "Democrat" avea, în limbajul gazetăresc al vremii, o semnificaţie diferită de cea de astăzi, iar când dai citate în care Sebastian e antidemocrat - laitmotiv al cărţii - altceva trebuie înţeles decât am fi tentaţi: cuvântul democrat, uneori şi democratic, avea în cele mai multe contexte, conotaţia socialist, marxist. Nici liberal sau revoluţie nu erau prea aproape de ceea ce înseamnă azi, ca să nu mai vorbim de dreapta şi stânga, noţiuni mereu greu de suprapus cu programele unor partide care se consideră astfel. Dar nici nume ca Mussolini sau Zelea Codreanu nu aveau încărcătura de azi, după cum nici I.G. Duca nu devenise martirul unei cauze bune, cum îl ştim, ci era omul aflat la putere şi care, să spunem, tocmai suspendase o gazetă care-l criticase, Facla! Ziariştii aveau dreptul să-l critice, ca pe orice alt om. Încă nu se întâmplaseră grozăviile, oamenii nu ştiau exact cu cine au de a face, îşi dădeau cu părerea, la fel ca azi, unii erau mai rapizi şi mai adecvaţi în concluzii, alţii nu. În aceeaşi ordine de idei, a încărcăturii unor cuvinte, exemplul cel mai simplu din zona personală: îl ironizezi la un moment dat pe Sebastian că vorbeşte de "coama leonină" a lui Nae Ionescu, ca şi cum asta ar implica o adoraţie specială. Or, formula era pe atunci, când cei mai mulţi bărbaţi purtau părul dat pe spate, un clişeu şi îl întâlnim, de pildă, în descrierea lui André Breton - Maurice Na