* Avertisment: text cu limbaj licenţios. Nu citiţi acest editorial dacă: 1. aveţi sub 16 ani; 2. aveţi o personalitate delicată, alergică la cuvinte urâte; 3. nu aveţi miros
Pute. Pute discret uneori, când adierea vântului îţi aduce sub nas un miros urât de nu-ştiu-ce, şi, pentru o clipă, te gândeşti că pe undeva, prin boscheţii din jurul tău, cadavrul unui maidanez e devorat de viermi. Pute. Pute în valuri alteori. Pute a hoituri, a budă ori a iad, pute a excremente. Pute, iar mirosul îţi intră în casă odată cu aerul fierbinte prin sita din fereastră ori, răcit, prin tubulaturile aparatului de aer condiţionat. Duhneşte când bei o bere pe terasa de pe faleză ori când vrei să te relaxezi pe un scaun în curte. Miroase îngrozitor când dormi, şi aproape că ajungi să visezi că cineva ţi-a aruncat veceul în aer, duhneşte când îţi vin în vizită prietenii din alte oraşe, şi încerci fâstâcit să le explici că nu pute din vina ta.
"Pute de la Caruz", te-ai obişnuit să spui aproape resemnat, mai ales că vară de vară, mirosul ăsta îţi inundă plămânii şi nimeni nu pare că vrea ori că poate să-l oprească.
Pute a căcat de porc, îţi spun. Şi îţi propun să-i spunem exact aşa, să nu ne mai ascundem după expresii simandicoase. Brăila miroase a căcat! Un cuvânt urât, dar nu mai urât decât mirosul pe care îl defineşte. Nu compost, nu reziduuri, nu resturi. Căcat! Complexul de porci deţinut de familia omului de afaceri Gheorghe Caruz aruncă în atmosferă, în fiecare vară, un miros greu, de căcat. Iar mirosul ăsta nu-i deranjează îndeajuns nici pe primar, nici pe preşedintele CJ, nici pe consilierii locali şi judeţeni şi nici pe parlamentarii brăileni care-şi hodinesc ciolanele în fotoliile din Casa Poporului ori pe plajele din alte ţări. Nu-i deranjează. Fiindcă dacă i-ar fi deranjat, într-un an de zile de mandat ar fi întors problema pe toate feţele.
Acum o să-ţi
