Când a ajuns prima dată în Republica Moldova, acum vreo doi ani, franţuzoaica Mila a trăit o senzaţie ciudată.
Avea şi ea în nordul Italiei, acolo de unde provine o parte a familiei sale, o bunică dintr-asta cu batic şi cu mâini la fel de muncite. Ar fi vrut să lase Parisul - acolo unde munceşte ca jurnalist independent - şi să se mute aici cu totul.
A stat în Chişinău vreo trei luni şi jumătate. Însă nu reuşea să treacă de bariera pe care oamenii o puneau în faţa sa. Păreau cumva adormiţi, anesteziaţi. S-a întors acum câteva zile, alături de colega sa, Alexandra, pentru a face un documentar. E un documentar în care vor îngrămădi vieţile cât mai multor feluri de oameni, surprinse într-un moment cât se poate de decisiv - alegerile.
În cele câteva zile de când a ajuns, pe Mila au apucat-o din nou gândurile despre o mutare în Chişinău: “Văd acum atâta energie în oamenii ăştia, văd că vorbesc cu totul şi cu totul altfel, mult mai deschis. Par că trec printr-o copilărie, au ajuns la vârsta la care devin conştienţi de ei înşişi”.
Microbuzul cu bolnavi
În câteva zile, cele două jurnaliste au trăit cât n-o făcuseră în tr-un an. În ziua alegerilor, de exemplu, au vrut să ajungă în Vadul lui Vodă, să vorbească cu cei care aleg plaja în locul urnelor, au căutat un taximetrist şi au ajuns pe malul Nistrului.
Petru le-a propus să meargă într-o secţie de votare. Au dat pe drum de un poliţist care voia să le ia camera video pentru că îndrăzniseră să filmeze prin zonă. S-ar fi mulţumit şi cu 400 sute de euro. Taximetristul, care le cunoştea doar de puţin timp, le-a scăpat însă de “datorie”.
Au ajuns la o secţie de votare din Molovata, unde au văzut bătrâni îndrumaţi cu multă răbdare în cabine. Aveau să afle că acei oameni fuseseră aduşi cu microbuzele, dintr-un spital din apropiere, şi că er