Să intru-n măruntaiele cuvintelor,
Să pipăi crinul în lăuntrul lui
Plin de parfumul atotrăbdător,
Roua, ce nu-şi dă miezul nimănui,
S-o lin rostogolesc în palma-mi grea,
Din fluturi maţele subţiri să zmulg
Şi să le-atîrn în prapuri scurşi abia
De sîngele lor fraged. Şi-apoi surd,
Cu nici un cîntec la urechea-n rană,
Să mă întorc iar blînd, în mîini c-o cană,
Şi să-l întreb pe Dumnezeu, încet,
Despre furnicile din sticlele de-oţet
Şi despre rîma ce se-ntinde, groasă,
Vrînd melcului să-i fie roz mireasă
La temelia umedă de casă...
Să intru-n măruntaiele cuvintelor,
Să pipăi crinul în lăuntrul lui
Plin de parfumul atotrăbdător,
Roua, ce nu-şi dă miezul nimănui,
S-o lin rostogolesc în palma-mi grea,
Din fluturi maţele subţiri să zmulg
Şi să le-atîrn în prapuri scurşi abia
De sîngele lor fraged. Şi-apoi surd,
Cu nici un cîntec la urechea-n rană,
Să mă întorc iar blînd, în mîini c-o cană,
Şi să-l întreb pe Dumnezeu, încet,
Despre furnicile din sticlele de-oţet
Şi despre rîma ce se-ntinde, groasă,
Vrînd melcului să-i fie roz mireasă
La temelia umedă de casă...