* pentru că a reuşit să îmbrace în metafore lumea câmpiei brăilene şi să îi dea un loc aparte în istoria literaturii, autorităţile se pregătesc să-i facă lui Fănuş Neagu casă memorială în satul natal * dacă se vor ţine de cuvânt, scriitorul ar putea apuca să îşi vadă casa copilăriei transformată în muzeu, onoare rezervată marilor personalităţi după ce trec în eternitate * deocamdată, însă, nu se mişcă nimic...

Fănuş Neagu ar putea fi unul dintre puţinii oameni de mare valoare ai României care să fi apucat să-şi vadă casa natală transformată în casă memorială.

În cărţile scriitorului, câmpia şi bălţile brăilene, drumurile de ţară şerpuind prin iarba udă de rouă şi Dunărea înroşită de asfinţitul brăzdat de luntrile pescăreşti s-au întrupat din metafore pentru a se lăsa îmbrăţişate pentru totdeauna de istoria literaturii. Ca semn de apreciere, mai marii contemporani i-au promis că îi vor face din casa copilăriei muzeu. Promisiunile durează de vreo doi ani, de când o cumnată a sa, ultima rudă care locuia acolo, a trecut în nefiinţă. Deocamdată, nu s-a mişcat nimic. Doar buruienile ce au năpădit ograda se mişcă în bătaia vântului. În rest e linişte şi, în cea mai mare parte a timpului, pustiu. Casa se află în grija lui Nicu Negoiţă, profesor de matematică în comuna Gradiştea, locul de obârşie al lui Fănuş. Acesta are cheia şi mai deschide, din când în când, uşa pentru grupuri de elevi de la diverse şcoli din judeţ, aduşi cu clasa pentru a vedea unde a copilărit marele scriitor. Copiii păşesc sfioşi pe covoarele de iută şi preşurile vechi, ţărăneşti, autentice şi privesc multele fotografii de pe pereţii crăpaţi pe alocuri. În imaginile alb-negru apar scriitorul şi rudele lui, soţia, fiica, fraţii, părinţii şi unchii. Frânturi de amintiri din viaţa unei familii de ţărani gospodari. Într-o odaie, profesorul Negoiţă a strâns lucruri vechi, încărcate de nostalgia vr