Aş putea pune mâna-n foc că nici epistola dvs. de la finele lui iunie nu vă va stinge dorinţa de a lămuri lucrurile. În canicula care ne munceşte pe toţi, scrisorile lungi cu amănunte autobiografice şi cu consistente calupuri de poeme ne fac să ne pierdem cu firea, căci datele sunt de neobosită reluare şi, totuşi, pretenţiile exagerate ale autorului a trei cărţi de versuri îmi depăşesc pe alocuri puterile.

Sunt mulţi cei care cred că redactorii au fost inventaţi pentru folosul amatorilor care îşi tipăresc cu bani proprii, e drept, creaţiile. Redactorii n-au altceva de făcut decât să aştepte ofertele de toată mâna şi să-şi dea cu părarea despre valoarea fantezistă a ofertanţilor.

"Mă numesc Victor Albu şi v-am făcut acum patru luni o vizită neinspirată la redacţie, lăsându-vă spre disecare 3 plachete de versuri pe care le-am editat cu eforturi proprii" şi continuaţi astfel: "Am venit la îndemnul doamnei M.F. căreia i-au plăcut versurile mele şi a încercat să mă ajute în demersul de a stabili nişte punţi cu poeţi şi critici consacraţi. E adevărat că m-a aburit şi cu posibilitatea de a fi primit în Asociaţie, premiză pe care am îmbrăţişat-o imediat din orgoliu şi din interes. Mi s-a spus că posibila mea consacrare ca poet va permite editări ulterioare mult mai convenabile fără eforturile financiare consistente pe care le-am suportat de unul singur. Noroc că bunul meu simţ ardelenesc ca şi conjuncturile ulterioare m-au readus cu picioarele pe pământ. Sub imboldul inimoasei poete (pe care o vedeam deja ca pe o colegă de breaslă) şi alterat de o viroză care mi-a luat bruma de minţi, v-am deturnat de la o corectură de revistă, încercând un demers dezlânat care v-a creat disconfort şi o... reţinere de rău augur. Aţi pipăit derutată breşa pe care am creat-o în liniştea unei paşnice şi obişnuite seri de februarie. Şi printr-o eschivă diplomati