Afacut ceva valva in presa internationala anuntul Chinei ca va oferi Republicii Moldova un credit de un miliard de dolari, dublu decat a aruncat in joc Kremlinul pentru sustinerea lui Voronin si a comunistilor. Financial Times a consacrat gestului bizar al Beijingului chiar si un comentariu din care am inteles ca in felul acesta chinezii isi stabilesc un cap de pod in curtea din spate a rusilor. Adica incearca sa ii ia prin invaluire. Se poate. Daca vrea sa demonstreze ca este, deocamdata, singura tara din lume care dispune de atatia bani incat isi permite sa joace soarta catorva Moldove la o mana de poker cu rusii, atunci China a reusit sa ne convinga. Daca-i iese mana cu Moldova, data viitoare poate plusa cu intregul Orient indepartat rusesc sau ceva de genul asta. Dar nu de China este vorba aici si de jocurile ei strategice in Asia, ci de miza pe care o reprezinta Republica Moldova. Ce stim exact dupa episodul alegeri-bis de miercuri?

Stim ca Partidul Comunistilor a obtinut cam tot atat ca in aprilie si ca impreuna cu Partidul Democrat al lui Marian Lupu (abia plecat de la comunisti) fac 61 de mandate de deputat, adica exact atatea cate sunt necesare pentru alegerea presedintelui. Daca ne amintim ca inainte de schisma lui Lupu din iunie acesta era favorit la succesiune lui Voronin, cineva ar putea comenta ca situatia s-a brodit atat de bine de parca Stalin insusi s-ar fi sculat din morti sa numere voturile din Moldova, dar nu noi, nu noi, care credem in verdictul "european" dat de observatori ca, alegerile au fost "libere si corecte".

Daca-i adunam pe democratii lui Lupu la cele trei partide de opozitie (Liberal, Liberal-Democrat si Moldova Noastra), iese o majoritate de 54 de mandate (din 101), care ar fi suficienta pentru a guverna, dar nu e suficienta pentru a alege presedintele, care numeste prim-ministrul, care formeaza guvernul, care s