Exegi monumentum aere perennius – Am ridicat un monument mai durabil ca bronzul, scria Horaţiu (Ode III. 30). Sunt cuvintele pe care le-am rostit atunci când am descoperit, din întâmplare, un obelisc modest din granit roz în parcul din spatele clădirii neoclasice a American Museum of Natural History, aflat la intersecţia dintre Central Park West şi strada 81, în Manhattan. (...) Exegi monumentum aere perennius – Am ridicat un monument mai durabil ca bronzul, scria Horaţiu (Ode III. 30). Sunt cuvintele pe care le-am rostit atunci când am descoperit, din întâmplare, un obelisc modest din granit roz în parcul din spatele clădirii neoclasice a American Museum of Natural History, aflat la intersecţia dintre Central Park West şi strada 81, în Manhattan. Nu ştiam de existenţa lui, pentru că până acum nu mai parcasem în subsolul muzeului, iar monumentul e aproape invizibil printre copacii şi locurile de joacă de lângă intrarea în garaj. Când m-am apropiat, am văzut că una din faţete îl avea în basorelief pe Alfred Nobel. Pe alte două erau înscrise numele celor 309 americani care au primit premiul Nobel, începând cu Theodore Roosevelt (Premiul pentru Pace, 1906) şi terminând cu Paul Krugman, căruia îi citisem cronica săptămânală din New York Times în aceea dimineaţă (Premiul pentru Economie, 2008). O faţetă era goală, aşteptând liniştită numele celor ce vor veni, fără nicio îndoială, curând.

M-am supus apoi unui test al cunoştintelor mele despre aceste personalităţi. Mi-a fost mai întâi uşor să-i identific pe unii dintre scriitorii pe care-i iubesc cel mai mult. Pe Sinclair Lewis (premiat în 1930) din care am citit în adolescenţă, în româneşte, Dodsworth, Babbitt, Arrowsmith şi Elmer Gantry (Arrowsmith şi Les Thibault a lui Roger Martin du Gard, şi el laureat al premiului Nobel, au fost cărţile care m-au determinat să devin medic). Apoi pe Faulkner (1949), Hemin