"Arta eliberata de ideea artei este tot arta"  (Ghislain Mollet-Vieville)  

Bienala pariziana sarbatoreste anul acesta 50 de ani. A XVI-a bienala este in derulare din octombrie 2008 si se va finaliza in septembrie 2010 (este inedita manifestarea bienalei de-a lungul a doi ani) ca structura artistica desfasurata in timp real, cu scopul de a identifica si de a activa practicile artistice lipsite de vizibilitate.

Alexandru Gurita si Stephen Wrigh propun o arta cu un coeficient de vizibilitate artistica neglijabila, a carei legitimitate nu depinde de recunoasterea spectatorului, inlaturând astfel estetica relationala a lui Nicolas Bouriaud si mitul abordarii artei din perspectiva finalitatii obiectului si a judecatii estetice propuse de Kant. Dezaprobând principiul lui Bouriaud: "opera unui artist este un element de legatura, un principiu de aglutinare dinamica" si al lui Kant care gândea arta din punct de vedere al receptarii spectatorului, Stephen Wrigh adera la o arta fara spectatori, asemeni pictorului francez Bernard Brunon, care in anii ‘80 afirma: "Cu cât este mai putin de vazut cu atât este mai mult de gândit!"

Cu o traditie in arta contemporana, Bienala de la Paris a fost organizata pentru prima oara in 1959 de Malraux (ministrul culturii pe atunci) si Raymond Copriat.

In timp ce bienalele de la Venetia si Sao Paulo expuneau deja artisti binecunoscuti, Bienala de la Paris era o oportunitate de lansare a tinerilor artisti (pâna in 35 de ani), un loc al experimentelor si al neconventionalului. A inceput a fi cunoscuta dupa 1968, an marcant in intrega Europa prin manifestatiile anticomuniste. Bienala a disparut in 1985, iar in 2004 a fost reactivata de catre o asociatie condusa de pictorul Alexandru Gurita, continuând traditia inceputa de Malraux, dezaprobând normele artistice conventionale, afirmând practicile artistice, punând in d