Este emoţionant să fii alături de reprezentanţi ai lumii academice în momente de bilanţ. Poţi vedea cum, după o viaţă de muncă şi împliniri, cei aleşi se străduiesc să caute discipoli, să-i formeze, conform unui adevărat ritual şi să transmită, prin ei, tinerei generaţii lumina care i-a călăuzit întreaga viaţă. (...) Este emoţionant să fii alături de reprezentanţi ai lumii academice în momente de bilanţ. Poţi vedea cum, după o viaţă de muncă şi împliniri, cei aleşi se străduiesc să caute discipoli, să-i formeze, conform unui adevărat ritual şi să transmită, prin ei, tinerei generaţii lumina care i-a călăuzit întreaga viaţă. Din păcate, puţini şi rar cei care mai fac acest lucru şi cu atât mai meritoriu gestul lor. Şi cu atât mai meritoriu şi demn de laudă şi încurajări gestul tinerilor care ştiu, din instinct, din istorie poate, să-şi urmeze maeştrii. De când a început colaborarea mea cu redacţia săptămânalului „Viaţa medicală“, urmăresc constant acest fenomen. L-am regăsit cu aceeaşi bucurie şi când – în urmă cu cinci ani, la Constanţa – s-a înfiinţat Asociaţia de Endocrinologie Clinică din România, l-am regăsit şi în manifestările ştiinţifice – la început simpozioane, apoi congrese – organizate anual de această societate. Debutanţi la primele manifestări, când copleşiţi de emoţii au susţinut primele comunicări, o parte dintre medicii endocrinologi au devenit cercetători, înscriindu-se prin contribuţii proprii în marea familie a Endocrinologiei româneşti. Înfăptuirile cu adevărat mari vin firesc şi simplu, sub haina bunului-simţ, a măsurii şi a încercărilor de a rezolva problemele – parcă tot mai numeroase, mai grave – legate de sănătatea populaţiei. De aceea, am primit cu bucurie invitaţia – venită din partea dlui prof. dr. Constantin Dumitrache – de a consemna un eveniment medical aşteptat: al IV-lea Congres al Asociaţiei de Endocrinologie Clinică din România,