Ippocampo este o staţiune din Peninsulă ascunsă de turismul internaţional.

Noaptea de cazare pentru trei persoane - 50 de euro, o masă 10 euro şi distracţie fără număr. Realitatea însă, ruptă parcă din reclamele turistice, bate cu mult preţurile.

La Marea Adriatică, de-o parte şi de alta a orăşelului Manfredonia, în sătucurile staţiunii cunoscute doar de italieni, unde românii sunt doar muncitori, mai puţin turişti, se ascunde un colţişor de Rai. Palmieri înalţi cât să dea o pată verde cerului înţesat cu nori, oameni politicoşi şi care încă n-au prins păcatul fricii de români sunt motivele care fac din Ippocampo un loc numai bun să-ţi petreci concediul.

Vacanţă în Manfredonia

Italia nu are inima împietrită de scandaluri care ţin capul de ziar şi nici nu-şi cercetează străinii ca să le umfle nota de plată. Ţară turistică prin excelenţă, oazele de linişte s-au aliniat ca nişte puncte negre pe hârtie la malul mărilor care o înconjoară din toate părţile. Lipsită de apărare, a capitulat frumosului.

Italia se supără cu adevărat doar când o înnegresc norii de ploaie ce alungă turiştii în camerele închiriate, când marea nu mai are stare şi se războieşte cu şezlongurile de la mal, gata să le înghită.

În ciuda a ceea ce se crede, există colţişoare în Italia unde românii sunt muncitori cinstiţi, unde nu îţi este teamă că-ţi vor fi golite buzunarele, aşa că locuitorii îşi lasă hainele la uscat chiar pe aleile din inima oraşului. O localitate cu picioarele în Marea Adriatică, unde turiştii de altă naţionalitate decât cea italiană sunt o raritate şi un de prânzul pustieşte oraşul alungând orice trecător, de parcă o molimă apăsătoare ar fi coborât dintr-odată peste toată suflarea.

„Molima” vinovată este de fapt cultul mâncatului, ce se întinde pe câteva ore. Tocmai de aceea, de la ora 13.00