Continuand periplul prin "lumea spectacolelor inregistrate", trec rapid peste Omul din La Mancha, in regia lui Cezar Ghioca la Teatrul National din Craiova spunand doar ca, din fericire, muzica arhicunoscuta a musicalului scris de Dale Wasserman e asa de frumoasa incat poti sa o asculti pur si simplu in timp ce faci altceva. Spun asta fiindca montarea de la Craiova e atat de statica incat privind-o te simti teribil de vinovat ca trece timpul – la fel de vinovati pareau si actorii din scena, neobisnuiti sa ia pauze lungi cand "curge" muzica pe banda (daca ar fi fost unii dintre cantaretii nostri minunati care au scoala de facut playback la baza, nu erau asemenea probleme). Altfel, Tudor Gheorghe canta bine partitura principala a lui Don Quijote, iar Natasa Raab are cateva momente excelente, dar sunt si actori care ar fi trebuit sa dea minime teste muzicale inainte sa se apuce de asa o treaba complicata. Vrem musicaluri, foarte bine ca le vrem, numai sa avem si cu cine!!

Am trecut ca sa ajung la celalalt spectacol de la Teatrul National din Craiova pe care l-am vazut sub forma inregistrata – Scaunele de Eugene Ionesco in regia lui Kincses Elemer, cu Ilie Gheorghe si Tamara Popescu in rolurile principale. Vorbeam de impactul luminilor, ca fiind cel mai usor de apreciat cand e vorba despre o inregistrare: ei bine, se poate spune despre acest spectacol ca are niste lumini foarte spectaculoase care, proiectate pe fundal, te duc cu gandul la lumea de dincolo de mica incapere plina de scaune a celor doi batrani ai lui Ionesco. Culorile schimbatoare – de cer tulbure, de nori, cand senini, cand amenintatori, de apa care se misca sub ferestre - si siluetele de umbra ale scaunelor profilandu-se pe fundalul luminat dau spectacolului un "look" foarte modern. Pacat numai ca montarea este jucata de cei doi actori (sun indrumarea regizorului, deisgur) foarte realist, ba si