- Editorial - nr. 345 / 31 Iulie, 2009 O ascultam, mai deunazi, pe doamna Mona Pivniceru, presedinta AMR, perorand, intr-un dulce grai "moldovinesc", despre drepturile magistratilor, si m-am crucit. Nu faptul in sine m-a iritat, din moment ce si alte categorii profesionale cer mereu sporuri peste sporuri, ci "argumentele" aduse, inainte de toate. "Argumente" care, sincer sa fiu, m-au ingrijorat. Si, in acelasi timp, m-au intristat. Cu toate ca, intr-o vreme in care agresivitatea devine "o formula de comunicare", nimic nu ar mai trebui sa ne mire. Totusi, atata timp cat exista ideea aparitiei unei caste cu pretentii de supraclasa, in Romania, cea a magistratilor, tendinta aceasta devine de-a dreptul scandaloasa in vremurile de criza pe care le traim! Cum tot de-a dreptul scandaloasa este si rapiditatea cu care Curtea de Apel Bucuresti a dat de pamant cu o hotarare a Curtii Constitutionale. Dupa cum se stie, seful statului, domnul Traian Basescu, a reclamat ca "magistratii isi dubleaza salariile prin revendicarea unor sporuri in instanta". Conform Constitutiei, Inalta Curte de Casatie si Justitie are doar competenta de a asigura aplicarea unitara a legii de catre toate instantele judecatoresti. Curtea Constitutionala a decis ca "Inalta Curte de Casatie si Justitie nu poate sa instituie, sa modifice sau sa abroge norme juridice cu putere de lege, ori sa efectueze controlul de constitutionalitate al acestora". Existand acest conflict de natura constitutionala intre puterea judecatoreasca, reprezentata de institutia suprema, si Legislativ, "sporurile salariale pentru magistrati si personalul auxiliar nu mai pot fi revendicate in instanta". Asa a decis Curtea Constitutionala! Numai ca magistratii isi iau singuri, cu de la sine putere, sporul de suprasolicitare neuro-psihica. In acest timp, unele procese, dupa o renumita tehnica a "temporizarii", cu succes aplicata pe la