Să ai 23 de ani, să fii crescut în codrii Sucevei şi să te duci în China ca să faci trafic de droguri – trebuie să ai o doagă lipsă la cap! Nu e nevoie să fii superinformat ca să ştii cât de dură e China cu anumite categorii de infractori. Guvernul de la Beijing se mândreşte cu recolta anuală de execuţii. Într-o ţară comunistă, drepturile omului sunt o glumă. Şi atunci, cum să te duci tu, Andrei Negrea, să faci pe cărăuşul de droguri în China? Aşteptăm zadarnic un răspuns, pentru că tânărul din Adâncata-Suceava a fost deja executat. Totul s-a desfăşurat discret, aproape în secret, aşa cum se întâmplă în ţările cu presă atârnată de partid.

Mai grav e că ecoul glonţului nu a ajuns nici până azi la Ambasada română din Beijing. Să fim bine înţeleşi: rolul reprezentanţelor diplomatice nu e să apere infractori. Rolul lor e să-i ajute pe cetăţenii ţării lor, indiferent de statutul acestora! Chiar şi un infractor are dreptul la apărare. Mai ales în state cu democraţie discutabilă sau inexistentă, ambasadele şi consulatele trebuie să se asigure că propriii cetăţeni sunt trataţi corect.

S-a agitat Ambasada română de la Beijing să afle care-i situaţia lui Andrei Negrea? S-a interesat dacă acesta are acces la apărare? Şi-a informat guvernul, prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe? A mediatizat cazul, anunţând presa de la Bucureşti şi, eventual, pe cea internaţională? A intrat în legătură cu organizaţiile pentru apărarea drepturilor omului? Nimic din toate astea! Tăcere totală, de parcă nu era în joc viaţa unui om.

O tăcere revoltătoare, criminală, care arată gradul de destructurare la care a ajuns statul român. Un stat incapabil să-şi apere cetăţenii – nici pe cei din interiorul graniţelor, nici pe cei risipiţi pe mapamond. Poate că împotriva lui Andrei Negrea existau probe zdrobitoare. Poate că, indiferent de apărare, nu avea