Interogaţia nu este retorică. Câteva dintre evenimentele muzicale-artistice ale ultimelor luni aduc această problemă în actualitate. Pentru prima oară, graţie iniţiativei, graţie strădaniilor a doi tineri maeştri - mă refer la pianista Luiza Borac şi la violonistul Remus Azoiţei, tezaurul valorilor enesciene destinate viorii, în dimensiunea camerală a acesteia, destinate pianului - o parte însemnată a tezaurului muzical naţional, este acum oferit în integralitate domeniului public.

Cu câţiva ani în urmă, succesiv, casa germană de discuri "Hänssler CLASSIC" a lansat în premieră absolută două albume conţinând opera enesciană completă pentru vioară şi pian. Protagoniştii? Sunt doi muzicieni români ce activează de ani buni prioritar în partea de vest a continentului, violonistul Remus Azoiţei şi pianistul Eduard Stan. Toate marile opus-uri pe care Enescu le-a destinat acestei formaţii, suita "Impresii din copilarie", Sonata "în caracter popular românesc", celelalte două sonate, sonata "Torso", piesele miniaturale dintre care unele au fost imprimate aici pentru prima oară, sunt reunite în cadrul acestei ediţii discografice pe care o considerăm a fi completă. Realizată în anul 2006, imprimarea propriu-zisă a fost însoţită de recitaluri susţinute în câteva dintre marile săli europene de concert. Ecourile presei europene au fost pe măsură. "Gramophone", The "Strad", BBC"Music", "International Record Review", "Fanfare", "Frankfurter Allgemeine", Kultur "Spiegel", "Fono Forum", "AllMusic", "Musik Theater"... sunt doar câteva dintre publicaţiile care, pe parcursul ultimilor doi ani, au făcut referiri superlative la această realizare a muzicienilor noştri. Personal am apreciat intuiţia unei laturi speciale a personalităţii enesciene şi anume raportul sensibil stabilit între spiritul rapsodic şi fermitatea construcţiei, energia interioară în adevăr iradiantă pe