O studentă de 21 de ani la Jurnalism, confirmată cu virusul A/H1N1, şi care a fost internată până ieri la Institutul „Matei Balş”, descrie emoţiile prin care a trecut. Sursa: Răzvan Vălcăneanțu

1 /.

"M-am întors din Olanda cu gripă porcină şi, brusc, am devenit pericol public. În fiecare zi sunt înconjurată de persoane cu măşti, mănuşi şi ochelari de protecţie care mă privesc temător. Pentru ei şi pentru cei de afară, boala e un pericol de proporţii. De aici, de pe patul de spital, pare mai degrabă un banc sec, care m-a costat o săptămână de izolare.

O răceală uşoară după o plimbare pe plajă

M-am reîntors în ţară pe 21 iulie, după o conferinţă de o săptămână în Olanda. Când am aterizat la Otopeni, eram deja răcită, după o plimbare târzie pe plajă, în penultima zi. „Poate ai gripă porcină?”, a sugerat mama şi am izbucnit amândouă în râs. Doar nu era să mă îmbolnăvesc tocmai eu!

Până a doua zi însă, simptomele începeau să semene cu cele de pe afişele din aeroport: febră, tuse seacă, secreţii nazale apoase, oboseală şi dureri musculare.

Le-am pus pe toate pe seama răcelii şi m-am tratat singură cu antibiotice. Eram aproape lipsită de orice grijă, când am primit un e-mail de la organizatorii conferinţei; spuneau că o participantă fusese diagnosticată cu gripă mexicană şi ni se sugera să ne facem, cu toţii, analizele.

Ambulanţa, la poartă în zece minute

A doua zi ajungeam cu ambulanţa la Institutul de Boli Infecţioase „Matei Balş” din Capitală. Ideea ambulanţei aparţine, recunosc, mamei. Neştiind nici la ce spital să apeleze, nici cum să ajungă acolo cu maşina, a sunat la 112 să întrebe cum se procedează cu un posibil caz de gripă porcină.

I s-a făcut legătura şi, după zece minute, un echipaj se afla deja la poartă, oferindu-ne amândurora câte o mască şi o perech