Sa vizitezi peste zece orase intr-o vacanta de doua saptamani ar parea un adevarat maraton sau, mai rau, o „pierdere a esentei", mai ales daca intr-o zi ajungi in trei locuri diferite, legate intre ele prin zeci sau sute de kilometri. Farmecul Irlandei si al Scotiei sta insa in dimensiunea mica a asezarilor, iar infrastructura are un rol esential in a-ti permite sa savurezi fiecare culoare, fiecare joc de umbre si lumini sau fiecare sunet intr-un timp atat de scurt.
Cand am inceput sa-mi creionez planul de calatorie, mi-au venit in minte trei nume: Dublin, pentru ca ramasesem din copilarie cu imaginea celui mai misterios personaj feminin dintr-un film, o femeie care se ascundea de familie in capitala Irlandei, Belfast, dar si pentru ca voiam sa stiu daca „problemele" (asa cum le spun localnicii) dintre protestanti si catolici mai incita inca spiritele sau sunt doar evenimente de domeniul trecutului si Edinburgh, pe care l-am vazut impunator doar in fotografii. As fi vrut sa vad mai mult, dar obisnuita fiind cu sintagma „la noi distanta se masoara in ore, nu in kilometri", m-am linistit pe moment, incercand sa ma pacalesc cu ideea ca sunt tanara si ca voi avea timp sa le vizitez pe toate. Ajunsa acolo, tentatia a fost insa prea mare, mai ales ca multe orase s-au lasat descoperite incetul cu incetul. Daca Scotia imi era cunoscuta ca tara celor 3.000 de castele, Irlanda isi ascunde cat mai bine comorile de ochii turistului consumerist. LocO excursie de o zi cu autocarul avea sa ma duca departe de tumultul orasului, printre castele istorice in ruina, zeci de terenuri de golf si pajisti cat vezi cu ochii. Dupa un scurt popas la Old Bushmills, cea mai veche distilerie din lume (1608), unde nu te mai servesc la discretie cu licorile bahice (pentru ca acest sport atragea prea multi turisti, trecerea pe la distilerie fiind in sine o excursie), am ajuns la Car
