Preoţi, cardinali, gărzi elveţiene ale Sfântului Scaun au lucrat sub acoperire pentru spionajul sovietic în perioada Războiului Rece. Un fost ofiţer al serviciilor de informaţii americane a sistematizat datele despre spionii infiltraţi în anturajul Suveranilor Pontifi pe vremea Cortinei de Fier. Un volum ce a văzut recent lumina tiparului, intitulat „Spioni la Vatican“, se anunţă a deveni un bestseller în SUA. Semnat de John Koehler, fost consilier pentru informaţii al preşedintelui Ronald Reagan, volumul, bazat pe dovezi bine documentate, dezvăluie lupta din umbră dusă de Uniunea Sovietică împotriva Sfântului Scaun. Koehler este de părere că, „încă de la bun început, bolşevicii au considerat Vaticanul un stat inamic“, războiul secret începând în duminica Paştelui din 1923.

În acea zi, preotul catolic Konstantin Budkiewicz a fost ucis pe scările închisorii Lubianka din Moscova (în ansamblul de clădiri funcţiona şi cartierul general al temutului KGB), sub acuzaţia de „săvârşire de acte contrarevoluţionare“.

40 de ani mai târziu, serviciile secrete sovietice au luat decizia de a-şi infiltra agenţii în structurile Sfântului Scaun, politica acestuia faţă de Răsăritul comunist fiind percepută de Moscova drept „un amestec grav în afacerile Europei de Est“. KGB a încredinţat această operaţiune serviciului secret din Germania Democratică, STASI, condus la acea vreme de Markus Wolf.

Agenţi „de prim rang“

Printre spionii STASI infiltraţi la Vatican s-au numărat monseniorul Paul Dissemond (care a început să lucreze pentru serviciul de informaţii est-german în 1974, pe când avea funcţia de secretar general al Conferinţei episcopale din Berlin), monahul benedictic Eugen Brammertz şi absolventul Universităţii din München Alfons Waschbusch.

După alegerea, în 1978, a lui Karol Wojtyla ca Suveran Pontif, Brammert